Zâmbete…
În drum spre casă mi-a venit să scriu niște rânduri. Nu știu de ce, pentru că la ce mă gândeam eu nu avea nici o legatură cu ele
De-am fi doar iar copii,
Cu zâmbete dragi, semețe,
Am vrea doar să murim,
Cu zâmbete vagi, răzlețe.
Le văd ca o realitate al acestui moment. Nu mai există zâmbete pure.
