Te-apasă greu urâtul… Şi n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?… Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!
Să iubeşti?… Dar pe cine?… Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e să găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz şi fericire.
Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.
Sursă
După mine, un poet mult prea puțin cunoscut. Poeziile lui sunt simple, frumoase, ca niște povețe. Nu-s încărcate de simboluri sau metafore – forme stilistice cât să atragă atenția asupra a ceea ce e important și să reliefeze ceea ce dorește să spună.
Care este sensul vieții, acest „Meaning of life” ? După cum se observă este o întrebare dificilă pentru mulți dintre noi. În primul rând pentru că nu ni-l va spune nimeni. Pentru fiecare persoană el este diferit. Nu vom găsi o carte ( poate doar Biblia și alte materiale de tip religios ) care e sensul vieții. Nu poți găsi același sens, sau ceva apropriat, pe buzele a două două persoane definite în limite externe diferite – nație, limbă, trai, cultură, sex, sănătate etc. ( de exemplu un magnat și o persoană din lumea a 3-a – ok, sunt exemple exagerate ). Însă în ultimă instanță noi trebuie să decidem ce sens îi dăm vieții și nu ce sens ne dă viața nouă. Și nu mi se pare exagerat dacă spun că tocmai cei din lumea a 3-a, cei săraci sau care par să fi luptat cu viața sunt cei care sunt mai aproape de un adevăr, propriul adevăr pe care și l-au format despre viață. Mulți nu sunt foarte siguri de sensul ei, ar putea fi, n-ar putea fi … alții pur și simplu îndrugă idioțenii. Până și iubirea e lansată ca un clișeu de mulți … „hmm ce să spun, ce să spun … parcă am tot auzit vorbindu-se de iubire … că e bine să ai pe cineva acolo lângă tine și să nu fii singur toată viața, să ai o soție etc, da deci ea, iubirea, trebuie să fie sensul, nu?” Iubirea înseamnă mult mai mult, și nu se rezumă doar la o relație. Întradevăr, iubirea se poate îndrepta doar către o persoană, pentru că doar asupra acesteia poți manifesta sentimente sincere (și încă o dată, nu mă refer doar la iubirea ca și cuplu). Sunt și alte „entități” care pot fi iubite ( idei, cărți, filme, animale, clipe ). Pentru acestea însă manifești alte sentimente: admirație, îndrăgire, poate și o anume formă de iubire prin simpla înțelegere.
Mi-a plăcut românca de la minutul 10:35 … se opune „curentului” care a prins destul de mult la noi, și nu numai. Acela de a face copii, a avea o familie și a fi fericit și punct. Avem puterea de a face mai mult, în fiecare dintre noi sălășluiește un demiurg. Fiecare are puterea de a crea ceva material, tehnologic, cultural sau spiritual. Nu vreau să se înțeleagă că mă opun familiei, copiilor sau faptului de a fi fericit, dar mă opun trendului de a se face un scop din asta. Acea fericire căutată de mulți în lucrurile trecătoare sau fără valoare oricum se pierde, și în final nu ajungi mulțumit (asta doar dacă nu trăiești într-o perfectă ignoranță sau ca o lipitoare).
Prea multă linște. Prea puține cuvinte. Totul se limitează la zi, ore, „fapte de duzină” și discuții de-umplu-timpul-cu-ceva. Mi s-a urât să aud zi de zi astfel de lucruri, și chiar mai mult, să particip la ele. Nu pot să văd rostul lor. Pentru a face conversație? Și ce reprezintă asta? Un mod de ați face prieteni, de a intra în rând cu societatea? Dacă într-o masă de oameni găsești câteva voci, trebuie să te consideri norocos. Mulți nici măcar una nu au pe care s-o asculte.
Dar nu zic să nu mai vorbim deloc, ci doar să spunem mai multe. Ceva despre viață, despre noi, cu pași mici, azi un cuvant , mâine două … nu trebuie să ne grăbim. altfel s-ar putea să-i speriem pe ceilalți și să nu fim luați în serios.
– Nu înțeleg!
Fata țipă:
– Ce?
Trase din nou aer în piept și strigă:
– Asta! nu înțeleg! de ce !totul e așa! Tăcut!
Fata țipă:
-Așa cum?
-Așa tăcut!
Fata crezu ca glumește și începu să râdă.
Nu! strigă Jeune H. Hogan. Si ceva mai târziu:
E-adevărat! E zgomot! Dar nimeni! nu spune niciodaă nimic!
Luă o gură de bere să-și dreagă vocea.
De ce toată lumea! E tăcută! Înăuntru! Nu înțeleg!
centrul nevralgic 