Te-apasă greu urâtul… Şi n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuieşte de furtuni.
Dorinţe?… Nu-i zadarnic să tot doreşti într-una?
Şi anii trec, toţi anii cei mai buni!
Să iubeşti?… Dar pe cine?… Vremelnic, n-are rost,
Iar veşnic, greu e să găseşti iubire.
Te uiţi în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Şi totu-i mic, necaz şi fericire.
Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Şi când te uiţi ce-i viaţa, cercetător şi rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.
Sursă
După mine, un poet mult prea puțin cunoscut. Poeziile lui sunt simple, frumoase, ca niște povețe. Nu-s încărcate de simboluri sau metafore – forme stilistice cât să atragă atenția asupra a ceea ce e important și să reliefeze ceea ce dorește să spună.
centrul nevralgic 