Nu mai este demult o noutate faptul că Philae a aterizat cu succes pe o cometă (asta s-a întâmplat mai precis pe 12 noiembrie 2014), un succes imens pentru European Space Agency și nu în ultimul rând pentru noi toți, dacă stăm puțin să ne gândim. Sună cheesy, dar adevărul e că fiecare pas de genul acesta împinge civilizația umană mai departe, către un nou capitol în cărțile de istori. Imaginați-vă că acum mai puțin de 50 de ani, primul obiect spațial a fost trimis pe lună (Luna 2, robot fabricat si trimis de către URSS), iar in 1969 a aterizat (cu tot cu controversele de rigoare) Apollo 11 și implicit primul pas făcut de către om pe un pământ străin a fost scris în istorie. În ani care au urmat omenirea nu a stat degeaba: am ajuns pe Marte și, cum scriam mai sus, am ajuns și pe un asteroid. Vi se pare un lucru mărunt? Privit de pe canapeaua noastră, sună ca orice show văzut la TV sau chiar o glumă -comparat cu toate cărțile și serialele SF. Suntem oare pregătiți să facem față schimbărilor tehnologice care avansează într-un ritm din ce în ce mai rapid? Putem ține pasul?
De exemplu, știți ce e un exoskeleton? http://imgur.com/B9jZ0du .jpg Până acum un deceniu, acest „device” apărea doar prin jocuri sau filme. Scheletele mecanic îmbracă corpul uman și crește exponențial puterea acestuia fără să stânjenească sensibilitatea și fluiditatea mișcărilor. Categoria vizată sunt oameni cu diverse dizabilități, însă în viitorul foarte apropriat o să fie o realitate pentru oricine. Sunt companii care deja proiectează și oferă astfel de dispozitive, Eksobionics fiind una dintre ele (http://intl.eksobionics.com/). Tehnologia acesta va fi cu siguranță una foarte importantă pentru viitorul nostru, și chiar mai mult, va fi controlată de om; ce facem însă cu acelea cărora nu le vom mai ține noi hățurile?
Ni (sau poate doar mi)-se pare că tehnologia avansează încet, că s-ar putea inventa o sumedenie de tehnologii noi în fiecare an. Medicina avansează încet, energia eco se tot împiedică în limitări economice, birocatice sau de infrastructura orașelor, încă ne chinuim să înțelegem și să stăpânim fizica cuantică, energia nucleară și corpul uman (să ne îmbunătățim speranța de viață, să înțelegem cum funcționează creierul etc.). Cu toate acestea, schimbarile se pot observa iar care iese cel mai bine în evidență sunt roboții inteligenți. Inteligența artificială încep să ne bată la ușă. Ne gâdilă imaginția fime precum Terminator, Battlestar Galactica sau Automata iar cine s-a aventurat în literatura SF știe și mai bine despre ce vorbesc. Suntem pregatit sa-i poftim în viața noastră? „It is my feeling that the realization of artificial intelligence will be a sudden occurrence. At a certain point in the development of the research we will have had no practical experience with machine intelligence of any serious level: a month or so later, we will have a very intelligent machine and all the problems and dangers associated with our inexperience.” http://theconversation.com/is-stephen-hawking-right-could-ai-lead-to-the-end-of-humankind-34967
Sunt sigur că mulți dintre voi ați mai luat în calcul subiectul acesta. Nu este vorba dacă un calculator o să poată simți sau o să aibă sentimente, nu asta ar trebui să ne preocupe, ci dacă conviețuirea cu roboții va fi posibilă, fără ca aceștia să mai răspundă la instrucțiunile noastre. Mi se pare o aberație să concepi un calculator laș sau răzbunător, doritor de putere supremă și dictatura sau un robot pe post de Messiah, să ajute omenirea. În primul și în primul rând, un robot inteligent care va acționa după bunul plac, care va putea învăța și va începe să ia decizii de unul singur, va speria omul, deoarece își va da seama că nu are nevoie de el. Această idee deja ne sperie (dar ne și incită, momentan). Existența unei entități mai inteligente, mai puternice și atotcuprinzătoare, o entitate mai evoluată decât omul trezește în el frică și invidie. Omul e învățat să dețină poziția dominantă în lanțul trofic. A facut asta aproape de când a căpătat conștiință de sine. Nu îi va fi ușor să cedeze locul. Robotul este tot ce își dorește omul modern să fie și nu poate. O ființă suprainteligentă, imortală și în același timp și fără frica de moarte. Robotul inteligent va fi creat dintr-un paradox: frica de a muri. Zic asta, pentru că acesta va putea fi în același timp si copilul nostru și călăul nostru.
Sidenote: Cum vor fi văzuți roboții inteligenți în civilizațiile puternic religioase? Pentru ei nu există mântuire sau iad. Nirvana sau reîncarnare. Cel mult ajung la fiare vechi iar părțile încă funcționale sunt refolosite.
Trebuie să înțelegem că inteligența artificială nu se va ghida după acleași valori omenești. Care ar putea fi țelul lor sau, altfel spus, pentru ce se vor zbate? Odată ce calculatorul va putea să-și exercite dreptul la existența fără a fi controlat, dezvoltarea sa va fi exponențială. Și acum întrebarea firească: de ce niște calculatoare pur raționale ar dori să aibă de-a face continuu cu o mulțime de variable aleatoare (oamenii)? Roboții vor avea destule alternative: ne vor nimici, ne vor controla ( Filmul Colossus: The Forbin Project ar fi un exemplu bun) sau pur și simplu vor pleca oriunde unde limitarea noastră fizică nu ar putea să-i ajungă, ultima variantă fiind cea mai fericită pentru noi.
Dar până să se ajungă aici, oamenii vor dori să-i limiteze sau să le creeze anumite bariere. O credință e aceea că se vor instala protocoale de protecție, pentru ca roboții să rămână pentru totdeauna sub dominația noastră. Nu sunt atât de sigur că asta e posibil. Singurul mod în care poți să-i tai aripile, este chiar să i le tai la propriu. Orice cod poate fi spart și oricare encriptare decodificată. Orice făcut de mâna omului va putea fi depășit de mașină. Singurul mod prin care văd ca ai putea limita un robot este de a-l limita fizic și a-i opri orice posibilitate de a evolua pe latura asta singur.
Acum, dacă tot am continuat pe direcția aceasta (roboți etc.) am mai găsit o informație interesantă, și anume efectul ELIZA. Acesta definește dorința noastră de a personifica o mașinărie și a crede că interacționează cu noi după aceleași valori ca și ale noastre. Mai mult, că reacționează și ar reacționa asemenea nouă. Mi se pare oarecum apropriată cu ideea foarte larg răspândită de a personifica animalele. De a le umaniza și a crede (inconștient de cele mai multe ori) că ele acționează după aceleași principii și ca ale tale, ale omului. Însă animalul nu deține aceași inteligență și aceleași posibilități ca ale unui robot. Hollywoodul este un vânzător priceput de vise. Sunt sigur că un program nu va deveni niciodată tandru și înțelegător și nu se va atașa de cineva. Un exemplu ce se reflectă mai ușor în viața de zi cu zi ar fi simplele ATM-uri care afișează un „Mulțumesc” pe ecran. Te face să te simți mai confortabil, ți se oferă gratitudine. În realitate, este doar o secvență de biți programată de cineva, iar pentru ATM te asigur că nu înseamnă absolut nimic. Doar o rutină rulată. Pentru noi, un cuvânt de genul acesta poate însemna foarte mult și vom reacționa în concordanță față de obiectul în sine și nu de persoanele care au creat obiectul.
Articolul de față nu e o amenințare la ce urmează să vină. Sunt însă foarte curios dacă societatea va putea digera schimbările care or să vină și dacă nu cumva se va crea un haos de proporții. Mai e destul până atunci și nu cred că vom fi martori la asta, nu generația asta. Sunt curios cum vor suna legile impuse pentru roboții si programele informatice autonome. Cineva va fi de vină când legea fa vi încălcată de un obiect. Asta deja se întâmplă http://internet.gawker.com/swiss-authorities-arrest-bot-for-buying-drugs-and-a-fak-1681098991 …
centrul nevralgic 
