Meaning of life

Am dat acum ceva zile peste un filmuleț care mi-a captat atenția. Vă las să-l urmăriți:

Sursă: http://www.7billionothers.org/
 


Care este sensul vieții, acest „Meaning of life” ? După cum se observă este o întrebare dificilă pentru mulți dintre noi. În primul rând pentru că nu ni-l va spune nimeni. Pentru fiecare persoană el este diferit. Nu vom găsi o carte ( poate doar Biblia și alte materiale de tip religios ) care e sensul vieții. Nu poți găsi același sens, sau ceva apropriat, pe buzele a două două persoane definite în limite externe diferite – nație, limbă, trai, cultură, sex, sănătate etc. ( de exemplu un magnat și o persoană din lumea a 3-a – ok, sunt exemple exagerate ). Însă în ultimă instanță noi trebuie să decidem ce sens îi dăm vieții și nu ce sens ne dă viața nouă. Și nu mi se pare exagerat dacă spun că tocmai cei din lumea a 3-a, cei săraci sau care par să fi luptat cu viața sunt cei care sunt mai aproape de un adevăr, propriul adevăr pe care și l-au format despre viață. Mulți nu sunt foarte siguri de sensul ei, ar putea fi, n-ar putea fi … alții pur și simplu îndrugă idioțenii. Până și iubirea e lansată ca un clișeu de mulți … „hmm ce să spun, ce să spun … parcă am tot auzit vorbindu-se de iubire … că e bine să ai pe cineva acolo lângă tine și să nu fii singur toată viața, să ai o soție etc, da deci ea, iubirea, trebuie să fie sensul, nu?” Iubirea înseamnă mult mai mult, și nu se rezumă doar la o relație. Întradevăr, iubirea se poate îndrepta doar către o persoană, pentru că doar asupra acesteia poți manifesta sentimente sincere (și încă o dată, nu mă refer doar la iubirea ca și cuplu). Sunt și alte „entități” care pot fi iubite ( idei, cărți, filme, animale, clipe ). Pentru acestea însă manifești alte sentimente: admirație, îndrăgire, poate și o anume formă de iubire prin simpla înțelegere.
Mi-a plăcut românca de la minutul 10:35 … se opune „curentului” care a prins destul de mult la noi, și nu numai. Acela de a face copii, a avea o familie și a fi fericit și punct. Avem puterea de a face mai mult, în fiecare dintre noi sălășluiește un demiurg. Fiecare are puterea de a crea ceva material, tehnologic, cultural sau spiritual. Nu vreau să se înțeleagă că mă opun familiei, copiilor sau faptului de a fi fericit, dar mă opun trendului de a se face un scop din asta. Acea fericire căutată de mulți în lucrurile trecătoare sau fără valoare oricum se pierde, și în final nu ajungi mulțumit (asta doar dacă nu trăiești într-o perfectă ignoranță sau ca o lipitoare).

Două poezii de toamnă

 

Iarăși plouă

Plouă în visele noastre,
Potop al celor două lumi;
Apa ne intră în piele, în oase,
Torentul descompune tot în drumul lui,
Lăsându-ne goi.

Vântul lovește și biciue fruntea
Șuierul ne cheamă-ntru-noi,
Soarele ascuns stă, și-așterne rugina;
Glasul ne tremură, ne tremură ființa,
Stropii pătrund avidic prin pori.

Se clatină lumea cu tot amarul ei,
Sub povara seculară a mugetului sălbatic,
Ce urcă din nucleu prin scoarța terestră,
Rezonând cu formele sferice
Ale vieții din noi.

Unde, cum și ce se întâmplă,
De am rămas singuri între orori?
Letargic, somnul s-așterne cu glasu-i domol.
Dar uite, cum trăznetul septic
Descinde o nouă viață, viața de-apoi.


Ploaia, mereu un element purificator. O ploaie interioară.

Nimfă

Miros de frunze și pământ ud,
Crengi ce se leagănă în soare,
Voiam azi să pictez în nud
Eterna ființei tale.

Vântul aduce nuanțe vioi
Secunda nouă absoarbe pe cea veche,
Mâna-mi tremură pe foi
Clipa devine cutie cu regrete.

Raze de soare dansează pe chipul tău
Zâmbetu-ți trist mă-nfioară;
Vise din ochii de copil tresar în lume
Le prind în glasul meu ca să nu moară.

Dansează și urlă și strigă,
Plăpândă făptură-n uitare,
Viața ți-a fost prea aprigă;
S-așterne norul de schimbare.


O poezie mai diferită decât cele de până acum, mai recentă. Frumosul nu-l poți imortaliza în această lume, poți doar să-l trăiești prin tine sau să-l visezi.